2015-2017: Self-Constitution and Discursive Mediation in Late Neoplatonism

Abstract

Acest proiect se concentrează asupra istoriei neoplatonismului grec, tradiție care a dominat reflecția filozofică a antichității târzii (secolele II-VI). Scopul proiectului este acela de a trasa evoluția teoriilor referitoare la sufletul discursiv, concentrându-ne asupra ideii de auto-constituire, pe o perioadă ce se întinde de la Plotin la Damascius. Astfel, proiectul nostru implică o dezbatere ce ține de filozofia limbajului, explorând, de asemenea, teme complexe de epistemologie, referitoare la suflet, conștiință și auto-cunoaștere. Vom explora baza doctrinară a auto-constituirii în scrierile lui Plotin și Porfir, apariția problemei în orizontul speculativ al filozofiei odată cu Proclus, evoluția ei în operele lui Damascius, precum și influența acestei probleme în tradiția creștină a antichității târzii. De-a lungul analizei noastre – care îmbină obiective de traducere și de cercetare – auto-constituirea va fi considerată în strânsă relație cu problema medierii discursive, cu care aceasta este legată în mod esențial. Problematica auto-consituirii este de maximă relevanță științifică: vom arăta că aceasta reprezintă soluția dată de neoplatonismul târziu problemei inadecvării discursului la nivelurile de realitate superioară. Astfel, auto-constituirea oferă fundalul teoretic pornind de la care este concepută întoarcerea sufletului înspre ființa veritabilă, precum și spre originea unitară a tuturor lucrurilor.